Microprocesorul (CPU)

    Microprocesorul, uneori numit și procesor, este unitatea centrală de prelucre a informației (U.C.P. sau în engleză: CPU) a unuicalculator sau sistem structurat funcțional, care coordonează sistemul și care, fizic, se prezintă sub forma unui cip electronic (circuit integrat, IC). El controlează activitățile întregului sistem și poate prelucra și datele utilizatorului. Este elementul principal al sistemului de calcul; cipul, care este plasat pe placa de bază ( motherboard), este de obicei foarte complex, putând ajunge la ordinul de milioane de transistoare.

Microprocesorul asigură procesarea instrucțiunilor și datelor, atât a celora din sistemul de operare al sistemului, cât și a celora din aplicația utilizatorului, și anume le interpretează, prelucrează și controlează, execută sau supervizează transferurile de informatii și controlează activitatea generală a celorlaltor componente care alcătuiesc sistemul de calcul.

Tipuri de microprocesoare / Exemple

• Intel 80286

Pe capsula ce este prevăzută cu 68 de pini (piciorușe, contacte) se află integrate 134.000 de tranzistoare. Nu există probleme cu disiparea căldurii, deoarece emisia calorică este mică. Dispune de magistrale cu 24 de linii de adresă și 16 linii de date, fiind un procesor pe 16 biți, atât intern cât și extern, regiștrii fiind dimensionați la 16 biți.

• Intel 80386

Este un procesor pe 32 de biți construit cu 275.000 de tranzistoare, și este realizat în tehnologie CMOS de 1,2 microni. Capsula are 132 de pini, implantarea se face direct în placa de bază fără intermediul unui soclu, și nu necesită cooler (răcire).

• Intel 80486
• Intel Pentium
• AMD ATHLON
• Intel Pentium Pro
• Intel P7
• Intel Core Solo și Intel Core Duo, cel din urmă cu 2 nuclee
• Intel Core 2 Solo și Intel Core 2 Duo, cel din urmă cu 2 nuclee în tehnologie de 48 nm
• Intel Core i3
• Intel Core i5 și Intel Core i7, cu 4 nuclee în tehnologie de 45 nm
• Intel Atom, în special pentru netbooks

Placa de bază

      Placa de bază (engleză: motherboard) este o componentă hardware de obicei complexă pe care sunt montate toate celelalte componente hardware ale unui PC sau alt aparat electronic.













Tipuri (Plăcile de bază pentru PC-uri, de diverse dimensiuni):

• Extended ATX
• ATX
• microATX
• BTX
• mini-ITX
• nano-ITX
• pico-ITX

Componentele plăcii de bază la PC-uri

• chipset (northbridge și southbridge)
• soclul (socket) procesorului
• sloturi RAM
• sloturi ISA, PCI, PCI-Express
• cip BIOS
• baterie BIOS
• porturi USB, SATA, eSATA, PATA, Firewire, S/PDIF (analog, optic)
• headere USB, CD-IN, Firewire, S/PDIF

Componente opționale  - Plăcile de bază pot avea integrate pe ele și funcționalități cum ar fi cele de la:

• placă de sunet
• placă de rețea
• placă video

   În mod normal aceasta este o soluție comodă și ieftină. Pentru o funcționalitate de bună calitate și viteză se folosesc însă plăci/cartele separate, care se conectează la placa de bază.

Ce este BIOS-ul !

   BIOSul (Basic Input Output System) este o componentă a calculatoarelor care face legătura dintre componentele fizice (hardware) și sistemul de operare utilizat de către mașina respectivă.
Câteva dintre companiile producătoare de BIOS-uri sunt: Award, AMI și Phoenix.

BIOS-ul îndeplinește trei funcții fundamentale:

• 1.Controlul dispozitivelor la pornire POST
• 2.Încărcarea sistemelor de operare
• 3.Face legătură între sistemul de operare și unele dispozitive fizice (așa numitul hardware)

Noțiuni teoretice
Sistemul de bază de intrare/ieșire (BIOS –Basic Input/Output Sistem) pentru calculatoarele personale ale familiei IBM PC și IBM PS/2 – este o interfață de programe între programe și partea fizică a calculatorului personal.

   BIOS–ul izolează sistemul de operare și programele din mașină de particularitățile tehnice ale dispozitivelor fizice concrete și permite programatorilor să folosească operații de Intrare/Ieșire în interiorul programelor pe care le creează, fără a lua în seamă adresele dispozitivelor sau caracteristicile tehnice ale masinii. Pentru a fi performant și rentabil, programul trebuie gândit pentru toate tipurile de arhitecturi fizice, pentru a putea fi executat sub orice platformă fizică sau software, condiție numită portabilitate, și care separă limbajele de programare de nivel jos (Asamblare) de cele de nivel înalt (tip C, C++, Java).

   În afară de aceasta, BIOS-ul asigură un șir de servicii de sistem; de exemplu, permite a se afla dimensiunile memoriei calculatorului personal sau data și ora zilei curente, sau configura modul in care se folosesc dispozitivele fizice în momentul pornirii mașinii etc. Se recomandă de a efectua accesul la BIOS nu prin manipulare directă ci prin porturile de Intrare/Ieșire la scrierea atât a programelor de sistem cât și a programelor aplicații.

   Programarea la nivelul BIOS-lui micșorează dependența programelor de schimbarea parametrilor tehnici ai calculatorului personal și prin aceasta mărește mobilitatea lor. Funcțiile de bază al BIOS–ului se caracterizează prin:

1. testarea calculatorului personal la punerea în priză
2. asigurarea controlului dispozitivele externe
3. servicii de sistem